Într-o dimineață, Nicu
Luându-și de pe foc ibricu',
Se-ndreptă către fereastră
Conținutul să-l răcească.

Cu privirea semitrează,
Văzând că se luminează
Spuse-atunci, privind în zare:
-Bună dimineața soare!

Terminând ce-avea de zis
A rămas foarte surprins
Auzind aste cuvinte:
-Să trăiți dom' președinte!

Nici că se mai îndoia,
Toată lumea îl știa;
Gloria-i ajunsese-n mers
În întregul univers!

Deci, a doua dimineață,
S-o convingă pe-a sa soață
Spre fereastră se-ndreptară
Soarele-așteptând s-apară...

Noaptea-ncet pleca și norii
Se răreau, apăreau zorii,
Nicu-atent privind în zare
Zice: -Să trăiești măi soare!

-Să trăiți dom' președinte!
Se-auzi clar; (dragi cuvinte)
-Sunt sergent Vasile Bardă
Soare, ieri a fost de gardă!

E o incercare de a versifica o anecdotă, de pe vremea regretatului odios; nu cunosc autorul bancului.