Rădăcini imaginare
mă țintuiesc pe loc.
Lacrimi, mult prea reale
mă ard,
mă ard ca un foc.

Și la picioarele mele
sunt împrăștiate flori.
Închid pleoapele grele.
Mă ard,
mă ard mii de fiori.

Dar pașii mei le strivesc
nu ca să mă amuz,
le aud cum foșnesc,
mă ard,
mă ard la auz...