De când tot aruncați
Cu pietre în mine,
De piatră mi-ați făcut oasele.
De când tot aruncați
Cu noroi în mine,
Mi-e carnea de lut.
Turn m-ați facut, aruncându-mi ocările voastre!
Opriți-vă, opriți-vă odată,
Nu vedeți că sunt strivit de cer?
Nu vă dați seama că prăbușirea mea
Vă poate zdrobi?

Cei cu vocația gloatei
Si experiența Golgotei, stiu însă
Că prăbusirea inversată-i in zbor,
Fiindcă odată ajuns la cer
Nici măcar în chip de blestem
Nu-ți vine să cobori.

Asa că dau, dau, dau,
Căci nu le place să se simtă umbriți...