daca in ceata
amintirea se topeste,
iar ceara reinvie
cand oceanul de ganduri
loveste-adanc peretii
ce faci?
privesti mut o panorama goala
din care tu esti piesa-cheie;
apoi, cu ochii atingi
miresma de-a pururi pierduta
a celei ce a fost.
langa o poza te vad tremurand
rugand doua buze desprindu-se vorbind.
dar ele tac pe veci
ca niste pietre seci
si-atunci speranta ti s-a dus
si totu-i neant....