pasesc peste frunze de toamna uscate
e ceata si ploua...pe strazi e pustiu
si uit incotro-mi indrept pasii-n noapte
sunt trist si sunt singur...in rest..nimic viu!..

incet imbrac ceatza ce rece imi pare
mi-acopar si capul cu-n nor bleumarin
asfaltul cel umed il simt sub picioare
si-ascult ce-mi sopteste doar vantul divin...

imi simt corpul greu,in groapa cum pica
adanca-i si plina de ochi `lacrimati
de-amarele intrigi,de ele mi-e frica
de cei ce-s prea cruzi,de cei suparati...

ash vrea sa-mi ridic spre ceruri privirea
dar somnul inchide-ai mei ochi de argila
in vis tot trecutu-mi stopeaza menirea
visez,retraiesc de mila de sila...

ciudat sentiment ma-ncearca deodata
lumina mi-apare in ochi,ma orbeste
dar orb vad mai bine conturul de fata
ce-mi brate imi sta si calma-mi vorbeste...

de stiu ca traiesc acum ceasul din urma
sa fie acesta ,caci altul nu vreau
satul sunt de viata cu spirit de turma
si-ntreb eu sfios:oare ce sa va dau?...

eu n-am decat cerul,eu n-am decat norii
va las teama mea,va las si fiorii
durerea,impacarea,tristetea,iubirea
luati tot si-mpartiti ...va las si privirea...

raman printre voi doar umbra-ntre umbre
un clovn zambaret,un mim al tacerii
priviti atenti noaptea pe cer cum fac tumbe
va dau-in final-..secretul placerii....