În munții mei aprilie se duce
Lăsând pe pietre liliac în floare
Și palide brândușele-n răscruce
Își tremură rochițele în soare.

Mestecenii au degete de fluturi
Cu strai de verde crud treziți la viață,
S-aștepte păsări, mii, ce de prin cuiburi
Să cânte-n sânul lor, de dimineață.

Își varsă râul păstrăvii-ntr-o toaie
Ducându-i spre cascada care fierbe,
Iar ei țâșnesc, nebuni, printre șuvoaie
Săgeți de-argint pictat cu roșii jerbe.

În munții mei doar pacea e stăpână
Și Dumnezeu e-aici la El acasă,
Dând căprioarelor trifoi din mână
Și stând la sfat cu cei veniți la coasă.