te cutreier, gol de varste si flamuri
doar cu atingerea suspin difuzand raze,
ramurile tale-mi cad una dupa alta
cu gustul ciresilor izgoniti din icoane
aproape de inima, unde se nasc ritmurile,
vezi, mai e doar un capat pana la tremur
martori sunt copiii dansandu-ne zilele,
cuprins de dor, inlacrimat iubire
te ating in timp ce te sfasie spatiul
ce uneste privirile noastre, aproape .

templul tau e cladit din emotiile mele
ce le-ai zidit dumineca, intre vise
acolo mi-am ingropat ultimele tristeti
iar acum, plimbandu-ma prin tine
redesenez harta ce ne invie timpul,
te cutreier, tu fugi, apoi cazi
de la inaltimea ultimei rime
rostite-mpreuna, ne topim
antigravitatie murmurata
mai mult soptit, mai mult nemurire

undeva, la intersectia roz cu vesnicia
am gasit inima ta suspendata
intre crestele peste care treceam
zilnic in drum spre lumina,
acum m-am oprit, se-nopteaza farmec
si plangem unul din altul