De cand zapada a dat in spic,
Cerul aluneca prin subtiorii pietrelor,
Oblic, in groapa cu lei,
Ramane doar firul de iarba rasucit vertical
Intre zodii
Sa ne imprumute
Altor dimineti;

De cand noaptea tese tample
De ingeri,
Teii-si imbraca armura-n spirala,
Cu umerii petalelor indragostiti,
Doi cate doi, adormind orbitor
In epiderma lumanarilor
Din odaie;

De cand inima ta si inima mea
Se locuiesc concentric,
E prima oara cand ma dezbrac in tine –
Cuminte rasfat –,
Rostindu-ti numele,
Si, iata, talpile noastre clipesc
Starea de necesitate.