sînt asemenea moliei care zboară
în jurul becului
sperînd să trăiască mai mult
decît filamentul

aș mai avea răbdare să
aștept un timp (nu prea mult)
pînă ce zgura din mine se va preschimba
în cristal
sub presiunea unor împrejurări
prinse ca agrafele în păr

acum trăiesc într-un univers nedefinit
căutînd prin butaforii
degetul o-mie-unu al păpușarului
la limita dintre adevăruri

uneori îmi cresc aripi
alteori îmi dezvolt branhii
doar așa pot aluneca de o parte
și de alta
a vieții