Ca o taină ca un fum
Am pierdut, pierdut iubirea
Ploi de toamnă, ploi de scrum
Mi-au încețoșat
Privirea

Neștiut, nebănuit
Saltimbanc călcând pe jar
Întomnat ca o legendă
Cu un zâmbet chinuit
Iei pustiul în arendă
Și mai naști câte-un icar

Iar din caierul de ceață
Rostuiești cu mare trudă
Scări către eternitate
Vine vântul și le-nhață
Ploaia vine și le udă
Visele foșnesc uscate

Biet sisif, biată povară
Împletiți de aceiași soartă
Drumul vostru n-are capăt
Ziua aceasta n-are seară
Înspre vârf ca spre o poartă
De destin, pornește iară

Vântul șuieră prin oase
Răscolind nemărginirea
Ploi de toamnă și de scrum
Au spălat și plâns
Iubirea