Treci pe lângă mine ca pe lângă o piatră
nedesprinsă de stâncă,
O corabie ești tu , cealaltă, încă nescufundată
în învolburatele valuri
Și treci pe lânga mine ca pe lângă cântecul mării
închis într-o scoică.


Sânge și venin - este licoarea din care m-adap
Sunt un cal răvășit de simfoniile lui Beethoven
refuzând să monteze cuiul într-o șaibă ruginită
"Aleluia ! Aleluia !" privesc o barză înfiptă în stâlp
sacrificată de dragul electrificării și a luptei de clasă.


Întins pe culmea absurdului privesc în lună
chipul infamei,
Doi ochi desprinși din sâmburii piersicii mă privesc
ca pe un fluture înfipt într-un bold
Oh, tu soartă nemiloasă, aș vrea să te pot încuscri
cu fragmentele tablelor de pe muntele Sinai !
Ajută-ma tu, plugule tras de tractorul înzestrat cu puterea
miilor de boi !

Sunt un poem absurd scris pe o tablă de ceară,
Amintirea stilului îmi creaza obsesii imposibil de dominat.
Și astfel, singur, visez ca un naiv
să fiu spintecat de sabia lui Alexandru Macedon
- sublim sacrificiu și nesperată onoare .