mă-ntreb
câți ani au pietrele
și devin la fel de mută
ca ele
pictându-le pe frunte
ziua de ieri
ca o renunțare
de dragul culorilor
vântul vine de niciunde
aici stânca...dincolo nisip
și râul taie visul în două
o jumătate mie
o jumătate pietrei
pe care-mi lipesc buzele
...și eu piatră