acoperea a ta mireasma calda,
cum focul invaluie inimile insetate;
ocrotea a ta privire salba pana la cer,
si nu te lasa sa vezi departe-ci doar aproape
ca sa sper.

simteam ca e ultimul castan din lume,
caci era unic,te mangaia si te striga pe nume;
erai al lui stapan,al lui parinte,
a lui iubita,ale lui cuvinte.

secam de emotie si v-o dadeam voua,
imi scoteam sufletul si-l imparteam in doua:
una tie ,ca sa simti sudoarea trairii
si una lui ,ca sa simta doar,caldura firii,
caci era rece,prea rece.

as fi vrut sa ma apropii mai mult de tine,
dar stricam decorul din fire;
si-n plus ca nu stiam ce preferai:
raceala calda a unui castan
sau caldura rece care nastea din mine.

speram sa fiu in al sau loc,
sa simt tremurul tau ,usor,in aspra-mi palma,
sa simt ca pot sa zbor ca o alba petala,
care sa cada usor,lin in al tau par
si care sa muste puternic din crudul tau mar.