[Acest text este realizat în colaborare Antal Adrian (Seirande Odin). Îmi aparțin linii impare.]



Din calde vremuri, parcă pierdute,
Licărește o speranță, parcă mută;
Se descoperă vise, nemaiștiute,
Le ia-n primire uitarea cea slută.

Și le simt venirea, atât de aproape,
Pulsând în creier cu dulci șoapte
Ce scot la iveală, din vechea noapte,
Dorințe pure, scăldate-n lapte.

Himere ce lasă să piară minciuna,
Cuibărite-n suflet pentru totdeauna,
Pregătite să-nfrunte, una câte-una
Durerea pierderii ce-o vede doar luna.

Și-un chip e singur ce mai rămâne
Al tău, unicat printre ruine.
Rămân și mă-ntreb: oare e bine
Sau sunt doar disperat, nebunul de mine.

17.05.05 ( La un curs )