Copilul din mine se zbate să moară
I-e sete și apa-i sălcie și rea
Durerea din coaste, încet, îl doboară
Și pielea pe oase îi e tot mai grea.

Se-ascunde și tace iar lacrimi de gheață
Îi curg dimineața pe perna de lut
Se stinge încetul cu-ncetul din viață
Și nu știu de ce nu mă duc să-l ajut.

Îi țin lumânare să-i fie lumină
Iar el îmi șoptește să nu mă ascund
Că-mi lasă în grijă averea-i puțină
Și-mi pune în palmă un suflet rotund.