ție nu ți-au sosit
pasii umbrei mele,
mereu rătăcitoare
doar drumul
incolăcit
te urcă
in depărtarea
fără vină
de ploaia ce-a uitat
să-ti plangă
amiezele
prădate de lumină
de clipa aruncată
in văzduh
ce mă topeste
mult adanc
in timpul meu
nebun si stramt...