bătăi de tobe adânci și reci
se-ascund fricos prin bălți
de sânge scurs ușor din teci
și din rănile dârjilor celți.

se-aude un ropot înnegrit
smuls aprig din nămol
cu fierul îndoit și ruginit
al copitei unui idol.

se prelinge umbra din adâncuri
peste-al meu istovit trup
și m-adulmecă din aburi
gura hamesită a unui lup.

la apus de vise frânte
corbii negri se adună
smulgând cele implinite
pustiindu-le pe Lună.

mă rog de viermii pământului
și ai cerului și de mucegaiul vremii
să-mi lase neatinsă umbra gândului
lăsată de norul trecător al iubirii …

se-aude parcă pasul tău în iarbă
ușor ca o adiere prinsă-n păr
de florile ce încep să fiarbă
cu fluturi de neastâmpăr.

soarele-ți scălda în taină chipul
înecând orice cuvânt sau teamă
în marea ce-ți sorbea tot trupul
cu buzele-mi hămesite de rimă.

și ți-am pierdut mana ca pe o frunză
ascunsă printre stropii triști de ploaie
ce cad în toamna pe crispata-mi buză
de vânt sorbit în loc de dragoste și poezie.

bătăi de tobe adânci și reci
se mai aud încă prin mine
în sânge înghețat pe veci
eu sunt cu gândul tot la tine…