Mă simt secătuită.
de parcă nu mai am elan nici să pășesc.
de parcă ai suflat o furtună
spre mine
și mi-a pustiit totul.
E negru peste tot
prea negru
(și nu e prima oară)
și doare.

Mi-ai zgâriat inima
cu unghiile
de parcă încercai
să te agăți
să nu te prăbușești
tu și orgoliul

Orele trec peste noi
și tu spui că timpul e esența
și cum îmi înnegresc creierul
pașii timpului!
(ce să mai zic de suflet?)

mâinile astea la care mă uit hipnotic
mâinile astea care au încercat să vorbească
palmelor tale umede și calde
mâinile care au vrut mereu să vibreze
care ți-au scris bilețele mici
cu "te iubesc"
și care ți le-au pus
prin buzunare, scoici, sertare
mâinile astea
parcă-mi miros a formol

te rog
hai să găsim echilibrul
sau dacă nu
hai să ne construim unul,
un echilibru al nostru

e păcat
câte iubesc la tine, la noi
fățuca ta simpatică și somnoroasă când caști
zâmbetul tău de vanilie scumpă
brațele moi care par să mă ascundă de oricine
ochii îmbătați atunci când te îndrăgostești de mine
iar și iar
și iar
iar

îndrăgostește-te și acum
uită-te la mine. sunt eu. nu eu, femeia.
nu sunt femeie
eu, copilul. sufletul. zâmbetul. lacrima
de fericire

de durere
îți scriu acum

mă ustură
lasă-ma să îți tai unghiile, iubite
mă ustură sufletul

te iubesc