I Cupolă de chin, corolă de jad,
Mă-ndeamnă, mă-ndeamnă să vin
Și să tac
Păduri de sublim, retorte de vis,
M-alungă, m-alungă spre Rin
Și deschis,
Spre ruperi de sori, culori dinspre ieri,
M-aleargă, m-aleargă spre nori
Și stingher,
Sub scuturi de fier, sub scuturi de fier,
Plâng patimi bolnave și-amare
Pe mare,
Corabia mea și-a luat zborul
Spre soare,
Nebunele nopți tot suspină
Sub lună
În cuib două aripi odorul
Și-alină
Iar noi fără tină, iar noi fără tină,
Ucidem, ucidem, ucidem lumină
Curată,
De cer.

II Copilă cu flori, speranță de foc
Mă cheamă, mă cheamă în zori
Ce noroc ...
Doi ochi de azur, m-apasă intens
Și n-are, și n-are să-i fur
Nici un sens,
Rubine de dor, luminează poieni,
Și păru-ți, și păru-ți ușor
ÃŽl rezemi
Pe brațu-mi rănit, pe brațu-mi rănit
Ce-n zborul spre inima ta
Rămurea
Mi-e sete de tot și de tine
Și-aș vrea
Să-ți cânt serenade cu stele
Lalele
Pe trupul tău cresc înspre mine
Zorele
Iar tu printre ele, iar tu printre ele
Apasă-mi, apasă-mi, apasă-mi
Bezele ...
Te rog,
Am pornit.