Balada sensului nespus


Prieteni mai dragi decît propria mea inimă,
de-ați ști voi
cîte cuvinte am scris
pe frunțile și piepturile acelor soldați
care doreau să-mi termine poemele...


să mă îmbrace în haina tăcerii
și mîna tremurînd
să vină să caute
amintiri în buzunare.


oricum, prieteni, sensul poemelor
tot moartea mea este.


iau, prieteni, o piatră
și o arunc înspre mare,
chiar și mările plîng
după toate cuvintele
care nu s-au scris pe nisip...


mi-ați spus, prieteni, că de la poemele mele încolo
ați început să plîngeți...