aștept de mult noaptea asta cu frici
un uriaș o măsoară cu palmele
și-mi spune că ai să vii
din toate direcțiile
într-o ambuscadă de prisme
până la mine-s năluci la orice
colț de îndoială
și ierburi crescute în spirală
lacrimi plânse la-ntâmplare
peste nori și ursa mare

vei luneca cerul pe brânci
peste două latitudini grele
proptindu-l în fereastră
fumegând a cuvânt

desculțe pe deal două descântece
vor amuți cu mâinile pe buze

voi ieși cu brățări de flori pe glezne
cu ostenită frumusețe
așteptând să strănute zorii

cu un colț de pâine-n buzunar
cu privire verticală
hăituit de-o enigmă
împovărat de fire
vei înflori caisul bătând din palme

înfipt în axa lumii și-n coasta mea
ca un sunet de clopot în carnea aerului