amic îmi este cel ce-mi ține locul
poeziei precum ideea-n formă
de adevăr sau de iubire-n jocul
copilăriei care-mi port ca normă

așa simt pacea mamă peste toate
că teama de-a muri păstrează
ființa peste timp și în cetate
lucidă-n orice acțiuni urmează

copil candid ce fuge de murdar
destin pătruns de o durere primă
a tatălui zdrobind al său pahar
după cinstirea onorată-n stimă

albul de păr și de pe frunte rid
spre copilărie mă resorb rapid