Acolo unde cântă guguștiucii
Sunt singur lângă corpul meu astral
Și nimeni nu-mi mai dă nervos papucii
Căci e-un pelerinaj prin spațiul sideral

Ce clasică-i romanța cea cu visu-mi
De dor aievea mărginind hotarul
Dintre doar două corpuri din abisu-mi
În care nu mai încetează între noi calvarul

Terestre plămădiri făr-de surâs
Au lunecat pe un catarg ce se scufundă
Și la ferestre două fete ce m-au plâns
Prefac în scrum iubirea lor profundă

Copleșitoare-i tinerețea ce se pierde
Băieți și fete tot se zbuciumă-n zadar
Cei mai frumoși ani sunt o varză foarte verde
Și dragostea de viață-i un coșmar

Fii optimist, cu gândul doar la moarte
Căci doar ea-i sigură în lumea asta mică
În care viața te îmbie să faci parte
Și-o damă oarecare mintea-ți strică.

Te bucură de luna visătoare
Ce luminează pașnic tot și toate
Și vei vedea corăbiile călătoare,
Ce-ți poartă sufletul mereu spre miazănoapte.