Ratacirea ne este un cuvant
amestecat cu balele eternitatii
Ai viselor fiori
ce tremura in adancimile noptii-
Un cuvant inmiresmat cu placere
intre secundele pale delasate
cu a florilor iernii miere
Ce curge dintre acele pupile nedilatate.

Ratacirea ne este oarba si sacra
Ne vine de dincolo de stele
Dintre acele extatice viziuni desarte
ale spiritelor diabolice rele.
Alergam goi si nestiutori de secrete
insetati de transparente opace,
Cautatori vesnici de curcubee
In vorbele aceluia care tace...

Vai noua,cei pierduti printre lumina
pierduti etern in acel niciodata,
In acea clipa ce se prabuseste in sine
perpetuu malformandu-se
Si sarind fara incetare din coarda in coarda.
Blanda uitare,furie demodata
intre acum,intre niciodata
Incremenita involburare fada
De la un colt de infint pana la altul
de la un cap de iluzie la a sa coada.

Vai noua,stafii biete hilare,
ganduri improscate cu noroi si cu vin-
Noi suntem mortii vii
cu buzele vinete si amare
Noi suntem demonii tristetii
cei carora doar neantul le mai e fin.

Ratacirea nu este cumplit de adanca,
suntem noi fiii acelora care mint
Amagitorilor fara nume
fara suflet si fara fete
Noi le suntem fii si legatura dureroasa
cu murdarul si sfantul si purul pamant.