și muzica aceasta mă scoate din minți
timpul ascuns în contrabas îmi joacă răbdarea în corzi
pe timpane amurg de ciocolată privirea minerală
mă țese în demnă condiție de preș
decoltate pășirile tale par săruturi
bocanci ce-mi îndreaptă coloana

e vremea să știi că în cocioaba de metafore
luminată doar de apropierea morții
locuiește o femeie bolnavă
ea se scurge seara din tavan peste pat
ca o durere înaltă
încăpațânată frânghia zorilor
îi frânge gâtlejul
cu scrâșnet de papuc peste rouă

uneori clocotește o apă în ochii ei
- aici locuiește o femeie bolnavă -
tu faci cu mâinile o trecătoare
o traversezi
traducându-i așteptarea din ciorchine în must

din când în când sângele ei răzbate
prin bandajul acestei iluzii