Pe strada mea din spate
Se plimbă-un melancolic visător,
Din drumul drept el se abate
La alte vremuri gânditor.
Poate are-un suflet și îl doare,
Sau poate ploaia-l amețește.
Vântul bate atât de tare
Și el tot stă și se gândește.

E toamnă afară și în gând.
Printre frunzele pe jos căzute,
Curg lacrimi și aș vrea să plâng...