Ne nastem, traim, revenim intr-un noian de amintiri
In care unii isi fac iluzii, traite prin perfuzii date de a fericirii scumpiri
Nu isi dau seama ca tot ce isi doresc e in fata lor dar ei se aburesc
Spun ca traiesc dar doar pastoresc un peisaj insipid inodor si incolor
Creat de oameni orbi care orbi raman pana cand mor

Toti incearca sa ii ajute prin ajutoare mute
Desi solutii sunt multe dau vise rupte
Sfaramate si aruncate
Reciclate si judecate
Amestecate cu ura si aruncate pe asfalt
Totul devine posibil dupa ce faci un ultim salt

Ce ne leaga e eterna suferinta
Intr-o lume in care nu mai e nici o speranta
Totul s-a terminat, s-a dus, s-a sinucis frate
Toti se nasc intr-o lume in care sunt dati la o parte
O lume dominata si controlata de intuneric si rautate
O lume fara nici un pic de lumina si dreptate

La loc de cinste sunt invidia ura si perfidia
Acceptandu-le ne prelungim singuri agonia
Incercam sa pescuim viata si suferim prosteste
In balta vietii nu mai e de mult timp peste
Incerc sa gandesc putin mai optimist
Dar totul e pesimist intr-o lume in care si eu sunt trist