e aceeași noapte
trebuia să fie o noapte la fel
cu becurile gri aprins deasupra capetelor noastre strecurate ilegal în peisaj
și măști de clovni desenate pe obrajii tăi arși de soare
și o sticlă goală de cola în ghiozdanul tău obsedant prins în ace de siguranță
trebuia să miroasă a fast-food din blocul de vis-a-vis
să umble toți cu ștreangul de gât
să ne rămână atât de puțin de vorbit încât să tăcem
cu ochii la farurile din vitrine și fotografii
să ne pese că nu ne pasă de nimic și pace
era încă vremea când tu trăiai hrănindu-ne cu bucăți din ceea ce
mă încăpățânam să numesc realitate
cu visele mele trase la xerox atât de prost că se transformau imediat în coșmaruri
dar tu reușeai de fiecare dată să nu te rătăcești printre cercurile imperfecte din mintea mea
găseai mereu un punct bizar de sprijin și apoi săreai la nesfârșit dintr-un colț în altul prin mine
asta mă făcea să te văd altfel (poate chiar erai așa)
numai că eu nu puteam să înțeleg nimic să văd nimic prin pupilele mele opacifiate
îmi imaginam doar cum tu pluteai ca fumul de marijuana în fața pleoapelor mele
cum zâmbeai fără sens rostogolindu-te pe scările paralele
cum săreai cu parașuta de pe umerii mei
și totul doar ca un joc inexplicabil la care asistam
spectator în fața cortinei

baloane de ceară