o virgulă de lumină
închidere de paranteză neprihănită și de sensuri acest
crai nou
pe care-l urmărim live pe cnn-ul cerurilor
ce transmite gratuit numai pentru nopțile sufletului
care privește

e o noapte uscată de nouri
ca un trup vestejit-uitat de preludii
ce-și încuie lacătul
în scârțâitul ruginiu al (ne)
trecerii

ațe de (prea multă) liniște
- nu, nu de păianjen, pe alea le-am trădat muștelor kamikaze -
atârnă în culori despreunate de închis
în capătul din înalt al acului
cu care fi-va înțepată - în cucurigul dimineții –
pânza zilei de mâine

cine știe care încotro vor coase –
nici meteorologii destinelor nu mai cred în secetă –

pe când noi
mai crede(a)m că
lacrimile
niciodată
lacrimile
nu se evaporă