din raftul opt cumpărai caramele
foșneam deschiderea până-mi intra zgomotul în inimă
prea dulci sunt privirile tale și se lipesc
peste dinții din față
aș mușca acum mâna ce arunca celofanul
mâna ce a topit zahăru-n unt
și a dat la maxim focul buzelor tale
gustoase de altfel și totuși amar edulcorate


ziua când ai plecat cu toate ambalajele
nici nu mai știu dacă fumai Kent
sau mișcai paharul dinspre dreapta spre stânga
știu doar că îți plăcea Istrati
și urai poeziile mele proaste
fără nici o tresărire spuneai nu au esență
nici măcar de migdale râdeam eu
și mai luam când cireșe-cireșe
când caramele smochine și curmale


ne făceam dragostea ambalaj mințind lumile
chipurile am fi unici
tu veneai îmbrăcat în verde tutun
eu nu uram decât artificialul din prag
ne înveleam în staniol plastic și hârtii
ultimele dorințe de a mai iubi o dată
copii nefericiți smulgând vieții
ultimele caramele nefăcute mereu începute