În orașul cu trei sute de biserici,
De trei ani,
Sună clopotele-ntr-una…
Și orașul-i plin de lume
Ce se-ntreabă:
- Unde-i sfântul?…
Unde-i sfânta fără nume?…
Pentru cine sună-ntr-una clopotele de trei ani?…

Preoții-mbrăcați în negru, ca și cioclii,
De trei ani,
Încruntați privesc mulțimea albă adunată-n stradă,
Preoții-mbrăcați în negrul păsărilor mari de pradă
Tremură când văd mulțimea răzvrătită de trei ani!…

- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?
Să ne spună,
Pentru cine sună-ntr-una clopotele de trei ani?
Cui trimitem noi atâtea lumânări
Și-atâția bani?
Unde-i sfânta iertătoare de păcate?…
Să ne spună…
Și-ntrebările mulțimii răzvrătite
Se ridică
Ca și valurile mării frământate de furtuni,
Parcă pică
Din văzduh amenințarea:
- Să ne spună… să ne spună…
În orașul cu trei sute de biserici,
De trei zile ,
Nu mai sună nici un clopot – nici un clopot de aramă;
Și orașul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!…