Da, plouă cum n-am mai văzut…
Și grele talăngi adormite,
Cum sună sub șuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!

Oh, plânsul și când plouă!

Și ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcnește la ploaie, râzând..

Oh, plânsul și când plouă!

Da, plouă…și sună umil
Că tot ce-i iubire și ură –
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.

Oh, plânsul și când plouă!

Ce basme și le spun!
Ce lume-așa goală de vise!
… Și cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori și nebun?

Oh, plânsul și când plouă!