trotuarul adulmecă zgomot de pași îngemănați
teiul din colț dezbracă în fugă semne olfactive
cerul poartă tot mai des albastrul tăios de ploaie

noaptea
aceeași înțeleaptă primitoare
chiar dacă
de la o vreme
are culoare de insomnii
dar nu pentru că mi-ar fi dor
iubitule
(până când până când
o uitare o înlocuiește pe alta)
mă gândesc dacă nu cumva
ai uitat iar să-ți închei nasturele
de la buzunarul cămășii