God damn, I said, ninge peste mine
și eu bag de seamă șocată
că părul meu nu mai e îndeajuns de lung pentru tine.
I realize
că
te-ai schimbat, așa văd, și mă lași în ninsoare
tu, adăpostul meu, cheia mea, miracolul
de pe strada nelocuită, din patul
plin de fire căzute azi-noapte.
My hair is no longer long
enough for you
enough of me, you took and
now there isn‘t enough. I don’t have enough strength
to wait for you, to stare for you
in the eyes of every metro passenger.
My hair. My eyes
are no longer
deep enough, blue enough
this bed
is only a cradle for my lust
of everything we had, of our
multicultural position into the global world
to which we turned such an innocent back
my arms
your cradle are no more, so please, just go!
în primul metrou, și du-te! Mă doare
de înnebunesc
alone
I'm walking in the snow
bald, feeling empty
a snow-woman ready for redemption.