Mă dori bărbate absent
din viața mea-
ale tale mângâieri
zbateri îngerești-
Sufletul l-am zăvorât
în mormântul amintirilor.
Dăruită fiind să dărui,
ca o reflexie a timpului nostru
prea devreme scurs.
Concavă e oglinda sufletului meu-
sub povara tinereții duse,
rochia singurătății
mi-o port
sub oglindiri albastre de Ca’Roman
între miros de alege și crez
a neglijenței din mine ce încă te dorește
netransformat de soartă.
Încătușată de pământ fiind
atât de organică
devin doar banala taină
a ființei tale.
O simpla unealtă
în destinul tău-
mă dori bărbate...!