Povestea pe care astăzi m-am gândit ca să v-o spun
Sper să fie de-ndreptare-a unora pe drumul bun
Așadar, a fost un nene, om bătrân și însurat
Copt, numai pe dinafară, și în rest... modest dotat
Totuși, omul scria versuri, tot felul de lucruri culte
Însă nici tata bătrânu` nu stătea să i le-asculte
Căuta noi ocupații dorea schimburi de idei
De ce n-ar intra și dânsu-n lumea informației?
Într-o zi de dimineață se prezintă la obor
Și fără să stea pe gânduri cumpără calculator
Și începe omul nostru printre link-uri și adrese
Zilnic să-și petreacă timpul, de-altceva să nu-i mai pese
Și-ntr-o oarecare seară fiind foarte afectat
După o ceartă cu Leana, o adresă-a accesat
Vede-o poză...hmmm!... să fie virtualul chiar așa,
Darnic? ptiu, minunăție! ia să mă dau eu la ea!
A-ncercat Giovanni-al nostru, Doamne! câte n-a-ncercat!
Și văzând că n-are șanse bâta-n baltă-a aruncat
Șade noaptea și clocește tot felul de rime chioare
Și le-aruncă posesoarei de imagine-n spinare
Nu mai doarme, nu mănâncă, tremură ca apucat
De când lumea virtuală, mintea i-a acaparat
Pe furiș deschide poza salvată-n calculator
Și se dă din vreme-n vreme cu capul de monitor
Leana-i tristă și clocește răzbunare odioasă
Pe cutia buclucașă ce i-a băgat mortu-n casă