Daca poti sa privesti soarele
Si sa renasti in lumina aurie a apusului,
Daca poti sa accepti
Ca nisipul sa-ti gadile talpile,
Iar marea sa te acopere cu picaturi sarate
Daca poti sa tipi de fericire
Pentru ca poti sa simti durere,
Si incerci sa treci peste neputinta
Daca intelegi nebunia furtunii
Si pasiunea sa pentru mare,
Daca iti poti compara seninatatea inimii
Cu inaltul cerului si nemarginirea marii,
Si te lasi dus de extaz
In centrul stralucirii universale a implinirii
Daca ramai emotionat in intuneric
De maretia vizibila a constelatiilor,
Si iti deschizi inima
Atunci cand florile-s faclii in noapte
Daca te lasi mangaiat de ploaie
Si iti imbeti plamanii cu aer curat,
Daca iti mangai sufletul ranit
Cu dragoste si pace,
Si nu te razbuni facand-o pe inteleptul
Daca accepti
Sa iubesti neconditionat,
Si crezi in tine
Cand ceilalti te pun la incercare
Si treci peste egoism
Si-i ierti si nu te superi de indoiala lor
Daca nu te desfeti in fericire
Dar nici nu esti ranit de suferinta,
Si, trecand prin amandoua, ramai acelasi
Daca traiesti fiecare clipa cu bucuria ca existi
Dar nici prietenii si nici dusmanii nu te ranesc
Si-ti sunt mereu alaturi,
Fie prin iubire sau ura
Vei dovedi ca esti un om
Ce se transforma in lumina cand iubeste...