fie cum vrei
îți spun cuvintele
îmi spui cuvintele
facem diferența, citim ziarele
aruncăm toate filele din calendar
prima și ultima întrevedere
o stabilim probabil data viitoare

tu îți impui să încerci să mă cauți
eu o să-mi impun să încerc să mai fiu
chiar dacă nu am să mai beau niciodată cafea
o să inventăm milioane de justificări pe secundă
vom pune toate zilele pe o notă de plată
apoi, într-o sticlă legată la gură
vom aruca în mare tot
regretul scris pe stâncile părăsite
de valurile din vama veche


la stânga, la dreapta, acum înțeleg
de ce când plec la drum îmi place să te aud
totul poate începe cu un singur cuvânt
aș fi vrut să-mi spui azi despre indicatoare
sau despre limita de viteză a sentimentelor
despre depășirea fricii pe linia continuă
dacă nu vrei, e mai bine să mergi înainte
în anumite privințe, fie cum vrei
da, am luat cu mine și jurnalul de bord
și am să râd de fiecare dată când plec
de strâmbăturile tale telepatice
și de faptul că mereu scriu aceeași poezie
ca o simplă poveste cu două nume
ce ar putea avea rezonanță
chiar și pe pereții blocului tău
fie cum vrei și în noaptea asta
mâine am să-ți propun să ne jucăm pe tăcute
de-a iubitul în șoapte și de-a cine știe răspunde
hai, fie cum vrei tu și povestea noastră
și fumul ce destramă marea de august în trei