Inima straina, ce stai in piept si bati,
Nu stiu ce vrei sa-mi spui in noptile reci
Prin tacerea ta rautacioasa;
Te ascunzi dupa vene fierbinti,
Dupa sclipiri de stele rupte in mii de bucati;
Arunca-mi si mie prin Urimul si Tumimul tau
Un raspuns macar si-am sa te cred!
Pierdere de fulgere sfaramate,
Vise si iluzii desarte,
Dumnezei si printre ei
Un rai de ingeri decazuti-
Toate imi dau un semn,
Dar tu, inima mea, doar taci... de ce nu ma minti?!
Te-as crede daca ai face minuni,
Te-as asculta mai bine de mi-ai arata
Toate misterele lumii,
Toate stiintele naturii,
Tot farmecul destinului crud,
Te-as crede - doar o minune sa faci,
Dar tu... doar taci!
As vrea, de nervi, din piept sa te scot
Si sa-ti simt bataile in palma,
Sa te strivesc,
Dar nu te gasesc...
Te ascunzi dupa vene fierbinti.
Inima, da-mi un semn cat de mic
Si te voi urma mereu... da-mi un semn!


Acum, tot ce-i in jur sa taca!
Sssst... liniste,
Caci vreau cu totii inima sa mi-o asculte.
Poate, prin Urimul si Tumimul ei, imi va raspunde!