Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
Și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge.
Cum aș putea întoarce copilul care-am fost
Când carnea-mi înflorește și doar uitarea plânge?

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
Ca să pricep căderea din somn spre echilibru
Dar bulgări de lumină dac-aș mânca, sătul,
Nu m-aș încape încă în pielea mea de tigru.

Sunt tînăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
Și vreau drept hrană lapte din sfîrcuri de cometă,
Să-mi crească ceru-n sânge și stele în os
Și să desmint zăpada, pierdut în piruetă,

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin
Chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchiul:
Această putrezire mă-mbată ca un vin
Căci simt curgând printr-însa bunicile și unchii,

Sunt tânăr, Doamnă, de-aceea nu te cred
Oricât mi-ai spune: timpul nu își ascute gheara,
Deși arcașii ceții spre mine își reped
Săgețile vestirii... Sunt tânăr! Bună seara!