Pacatul,
ce pe-aproape ma pandeste
si-mi sufla-n ceafa
si ma racoreste,
s-a asezat
deodat'
in fața mea
zicand :
"Priveste!
Cum este chipul meu ?
E diferit el , oare,
de-al unui muritor de rand ?"
Pufneste:
"Sunt toti o apa și-un pamant!
Nici unu-i bun, nici unu-i sfant!"
Privesc la el…
Nu are chip!
Pe sanu-mi cald
o mana simt
si-ncep sa ma cutremur,
de-abia gandind
ca-n clocot sufletul imi creste:
De ce ispita ma-ncalzeste?
De ce, chiar el, Păcatu-mi place?
Ranjeste:
"Eu sunt cel cautat, mai, draga!
De cand cutreier lumea-ntreaga
m-am plictisit de-atatea fite...
Toate femeile-s... pipite!
Supuse de-al meu AMOR…
se vor!
Ce sa le fac ?
Imi sade bine
doar cu femei pe langa mine."