Se nasc din propria-mi durere,cersind spre cer
Intunecatele-mi salvari din picaturi de chin…
Ma oglindesc intre mister la ceasul negru din eter
Iar sufletu-mi stapuns de teama se-neaca in venin!


Respir flamanda libertatea ce ma inalta lin
Bat cu putere,salt din ele ma nasc incet spre cer
Din penele de abanos,din picaturi de chin
Ma-nalt intr-un abis,la ceasul negru din eter…


Zarindu-mi trupul rasfirat pe sub petale ofilite
Caderea-I duioasa pe stanci intinse de Rai
Si-mi canta iele de noapte si triste acolite
Armonia celesta din acest sumbru plai.


Caci Eu vreau sa zbor din Rai de pe stanci intinse
Dar aripile-s moarte, de zbor ofilite…
Privirea-mi si glasul de foc sunt aprinse
De soapte, de dor, tacit zamislite…


29.07.2004

Nu ma ridic la inaltimea operelor expuse aici,dar sper sa surprind,placut...