urme de lacustru murdar
într-un apus ce se pregătește,
ascuns, să își înfigă colții...
te târăști cu greu, însetat,
prin mizerul noroaielor lumii,
cărându-ți povara de-o viață -

undeva pe drum sărutul tău candid
m-a răstignit de dorul de viață

tăcerea mea, însă, te-a adus eretic de iubire...


revii mereu la tainica cină
ascunsă circular sub apusuri mizere
la care împărțeam pâinea și vinul -
vin alb! cel roșu l-am terminat
în primele nopți în care ne iubeam,
și în care mușcai din sânul meu cu poftă

revii mereu la tainica cină
unde lumânările ard circular
întru' iertarea păcatelor noastre

păcate ce le-am făcut, iubind
și din dorul de viață...