multe sunt duioase dure
flori străpunse în pietriș
întuneric rupt de umbre
soare gol de luminiș

călimări din limbi de ore
sănii pe zăpezi pierdute
coapsa rumenă pe seară
a unei necunoscute

pașii furișați odăi
răfuieli în dos de cramă
birul dat cu cei fugiți
fără viitoarea mamă

culori într-un pahar
dor de străinătate
odihnă fără somn
pe mese nespălate

scursură de veșminte
codru de pâine verde
miros de mucegai
păcate în perete

trufașe sau ursuze
lascive chiar vulgare
în rochii cu dantelă
sau pălării amare

minuni pe care gura
le tace sau le spune
și sfinte depravate
împerecheate-n lume

atâtea sunt și încă
eu tot mai pot gândi –
e clar că sunt damnat
să mor în poezii