Cuvintele mele zoboară și se izbesc de indiferența ta
Speranțe hărăzite în nopți reci și lungi
Rămân doar vise înghețate în neștiință
Idei aruncate în neantul depărtării ce mor
Și cu ele șanse ale fericirii mele.
Cuvintele nu pot reda gânduri frânte
Iar greutatea liniștii mă doboară.
Nimic nu e mai greu decât a iubi în singurătate
Nimic altceva nu mi-ar da o clipă atât de fericită ca iubirea ta
Dar ea nu-i a mea
Rămân cu singurătatea, ucid speranța!