Am adunat intr-un borcan gem,
la conservat
din pomii mei din fiecare noapte
visele date la rabat.
Le-am asezat strategic si istet
mai intai primul
apoi urmatorul,
si apoi bicarbonat.
Le indesam incet
si foarte atent,
cand visul nataflet
isteric si pedant
imi urla intr-un tunet:
‘Ce faci? Vrei sa dispar?
Eu sunt un vis prea rar
sa ma arunci uitat
la conservat!
Eu sunt dorinta ta:
eu sunt cer dimineata
pamantul sub picioare
flori sa-ti inunde viata
si fiecare floare
o lacrima ce moare.
Sunt dorul tau de duca,
sunt patima de trup,
sunt setea de naluca
si viata sa o rup.
Sunt fiecare vorba
de o arunci pe foaie
si o-nfasori in tolba
sa o respiri siroaie.
Sunt suflul tau de tine,
sunt tu catre oricine.
Sunt plamadit din stele
ca sa te-neci in ele.’
Si am inchis borcanul
Cu un declic mortal.
Pe raft l-am asezat
Si printre becuri stinse
Usa pe loc am ferecat
La debaraua mea de vise.