Dincolo de câmpul de luptă
Stă pădurea cea neagră și mută
Jelind viteji căzuți câte-o sută;
Bărbați cu inima cruntă.

Sânge se varsă în valuri de mare
Și apoi se usucă pe arme în soare;
Sânge se varsă din cel care moare
Iar fața-i se pleacă fără culoare.

Fecioare walkirii lovesc din miazănoapte,
Sunt aprigi, se sfătuiesc doar în șoapte
Viteji să adune după ale lor fapte
În sala Walhalla luminată de moarte.

Corbii privesc secerișul de iarnă,
Se-ntorc la Odin și-n priviri îi toarnă
Imagini zdrobite sub muget de goarnnă;
Imagini zdrobite sub urlet de caznă.

Miedul și berea, Frigga mesenilor varsă
Iar carnea mistrețului împarte pe masă
Lupilor ce apără stirpea de coasă,
A zeilor punte acum tot mai roasă.