e noapte ziana e noapte și gol
țiganii în boxe le cântă
ah cât aș vrea pământul să rupă
picioarele astea de nuntă

în mijlocul serii un prunc vinovat
de sete de viață și sete de moarte
în brațe mă strânge-mi sărută obrazul
dar sufletul meu e departe

undeva am ajuns și nu mă întorc
e soare și smoală și mii de albine
cineva-mi zâmbește mă invită la dans
dă-mi pace străino din mine

te iubesc – atât știu atât pot –
dar brațele mele și pașii sunt moarte
gardienii de sunet ai gândului meu
m-au închis cu gratii de carte

într-un colț beau și beau mult mai beau
vreau să plec dar mă mint sunt aici
otrăvit mii de bași deghizați în arcuș
și nici inimă nici cuvinte și nici

mă cac pe manea
cu auzul ridicat ca un câine