lasă-mi Doamne oglinda fără văluri
prin degetele-amare s-alunece orele înapoi către oameni
aud în taine rosturile lemnelor din care Tu îmi ridici mâinile-n cruce
înmugurire în mine aibă lumina tresărită agale


într-un colb am călcat fără lege
am prins un înger în lacrimă și-am adormit


fără cărbuni focul e-aprins în pădurea veștedă
ploile-n cale nu-mi mai ating în viu
picioarele pământii


ascultă-mi Doamne o zi în palme
plumbul ia chip de coloană căzută
nu plâng
aici am doar graiul oaselor măcinate-n destin


Tu rost eu numai rătăcire
deschide-mi azi poarta plec sufletul prin ea fără cerință
întrupând numai o clipă din Tine
atât cât mi-e lumină