Planeta noastră de doi poli,
pe-alocuri prea fierbinte și seacă,
pe-alocuri prea înghețată sau transpiroasă,
dar peste tot erotică și lacomă
de viață și de moarte.

Planeta noastră colorată și parfumată
în haremul soarelui naște harnică de toate cele,
păgubită de siluetă și sacrificată
hrănind epuizarea ei maternă,
adormită și trează pe câte-o jumătate.

Luna, eunuc indiscret, o păzește
răpindu-i unele mesaje cosmice de-amor
și-o umbrește astrului prea puternic
de-l face să-i sară plasma de necaz
și-i arde fața vinovată cu palme de foc.

Copii ei cum pot fi altfel ?